La începutul lunii decembrie a anului 1989 , Laszlo Tokes este contactat de televiunea din Budapesta. El oferă un interviu amplu, care să recunoaştem nu a fost difuzat în întregime, interviu în care vorbea despre situaţia socială şi în special religioasă a vremii( N-am ascultat interviul complet, dar din ce am ascultat a prezentat lucrurile cu puţină exagerare, în fine…).
Autorităţiile locale după difuzarea interviului i-au primele măsuri. Îl izolează pe Tokes şi decid mutarea lui în altă localitate. Prea târziu însă, deja interviul era difuzat şi redifuzat în mai multe ţări din europa, iar biserica reformată din ungaria a cerut guvernului ungariei sa intervină ca pastorul să nu fie persecutat.
Acesta este şi motivul pentru care securitatea nu pune în aplicare totală planul de mutare, ci procedează doar la izolare, aşteptănd din nou reacţia autorităţiilor centrale ale statului.
Zvonul izolări pastorului îi pune pe jar pe credincioşii reformaţi care încep în jurul datei de 10 decembrie pichetarea casei parohiale, în speranţa că astfel vor împiedica mutarea lui. La început erau cca 8-10 persoane care în tăcere pichetau casa parohială cerând din timp în timp să îl vadă pe pastor la geam.
Timişorenii non reformaţi, văd acest fapt şi obsearvă că în zilele următoare numărul celor ce picheteză casa parohială creşte la aproximativ 15-20 oameni, cu lumânări aprinse dar în tacere depline. Zvonul se răspândeşte foarte repede şi astfel ajungem la data de 15 decembrie când spre orele 18 erau în faţa casei cca 100 de persoane, majoritatea fiind deja formată din non-reformaţi. Peste cam o oră intervenţia brutală a miliţiei spre a dispersa oamenii este primită cu ostilitate dar după mai multe bastoane aplicate în dreapta si stânga oameni cedează , rămanând din nou doar micutul grup de reformaţi peste noapte. Dar deja era târziu… a doua zi, sâmbătă 16 decembrie oamenii se duc la serviciu, discută susutind între ei, multe zvonuri, legende etc se nasc intre aceste zvonuri şi odată cu lăsarea serii încep să se strângă în piaţa Maria, din ce în ce mai mulţi oameni. În jurul orei 17 erau deja cam 200 de oameni care staţionau în faţa casei şi cereau încontinuu să-l vadă pe pastor… Aroganţa si răspunsul evaziv al autorităţiilor în acele momente n-a facut altceva decât sa-i înărâte pe cei prezenţi deja şi al căror număr creştea văzând cu ochii. În jurul orei 18 cineva din mulţime a strigat atunci pentru prima dată ” Libertate ” şi în câteva secunde totul a luat o altă turnură. Miliţienii si securiştii prezenţi l-a faţa locului au înlemnit iniţial, după care s-au baricadat în casa parohială cerând ajutor. Acela strigătul , acela din mulţime a fost momentul hotărâtor, momentul în care lumea adunată acolo s-a unit pentru prima oară. Apoi au urmat evenimentele mai dure, oprirea tramvaielor, ciocnirea cu detaşamentele de miliţie luate prin surprindere pe podul de la Maria, mai mulţi miliţieni sunt aruncaţi în apă… între timp o altă gafă monumentală a autorităţiilor este chemarea maşinilor de pompieri ca să stropească cu apă lumea, greşit după epuizarea apei din autotunuri, acestea sunt luate cu asalt , pompieri fug , una din maşini este rasturnată.
Odată cu tăvăliugul pornit oamenii se împart în mai multe grupuri care aveau destinaţii clare, atingerea mai multor cartiere ale oraşului, inclusiv zona căminelor studenţesti, curajul crestea din ce in ce mai mult mai ales că autorităţiile pareau să bată in retragere.
Dar urmarea si declansarea macelului din 17 decembrie in episodul urmator.
Vă mulţumesc
Luci Wint
poetry and love blog 