De-a dreptul perfectă

by Luci Wint

„Într-o zi ne-am privit…eu de-o parte a unei săli , tu de cealaltă. Privirea ta m-a străpuns atunci şi am rămas încremenit..nu ştiam ce să spun sau ce să fac!
Îmi amintesc că atât demult m-a fascinat privirea ta, ochii tăi minunaţi ,încât am rămas fără cuvinte, nici măcar nu te-am salutat.
Apoi ai venit afară , stăteai undeva în apropierea mea…mă priveai pe ascuns.Te-am simţit.
Cu coada ochiului te priveam şi eu.
Seara aceea a trecut dar gândul meu a rămas la tine.
Un timp nu ne-am mai văzut, nu ştiam ce s-a intamplat cu tine.Mă întrebam în mine cine eşti,de unde ai apărut , unde eşti , unde te-ai dus ? Dar nu îndrăzneam să întreb pe nimeni…
Şi aşa a trecut un timp, cu întrebări şi îndoieli în sufletul meu.
După o vreme te-am revăzut ..nu am rezistat ochilor tăi, îţi admir întreaga fiinţă ,eşti atât de frumoasă !
Parul tău castaniu minunat, buzele tale pline de senzualitate ( ..şi mă întreb , oare cum o fi sărutul tău..? ) , întreaga ta feminitate…strigă parcă , iubeşte-mă , continuă să mă iubeşti!
Doamne, câtă sinceritate şi siguranţă emani, eşti de-a dreptul perfectă ,eşti cea ce am visat mereu. Femeia visului meu, femeia pe care să o iubesc !

Şi acum că tot îmi este gândul la tine zi şi noapte , da acum poţi să ştii , vreau să îţi spun că în scurtă vreme … te voi privi drept în ochii şi îti voi spune : Te Iubesc ! „